Aş vrea să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireşii…


Omul, in timpul lucrului, fierbe ca o oala minune in interior. Uneori este sub presiune. Alteori poate chiar exploda.

Aici vei vedea simbolistica arderii interne din fiecare sau arderea unitara, comuna a unui grup. Omul, in munca sa, actioneaza robotizat, inconstient, mecanic; sefii, patronii, directorii sunt cei care-i coordoneaza pasii, actiunile, inactiunile. Parca ar fi hipnotizat, depersonalizat…

In fapt, omul-robot s-a barbarizat odata cu tehnologizarea iar munca nu a mai ramas altceva decat chinul suportabil care l-a transformat peste noapte intr-o masinaria hada, zapauca, obtuza. Omul i-a dedicat muncii toata viata! Cu ce s-a ales? Cu iluzii. Munca cinstita nu l-a ridicat in rang! Nu l-a propulsat intr-o clasa sociala superioara. Nu. El a fost condamnat prin nastere sa faca parte dintr-o anumita clasa sociala! Si acolo va ramane. Daca cumva are o sansa la un miliard sa patrunda in alta clasa, atunci va deveni un intruder.

Nu-i asa ca-i o baliverna chestia aia penibila cu „Toti ne nastem egali in drepturi” :)) ? Ne nastem egali – teoretic, da’ nu’s cum se face ca suntem atat de multi care luptam pentru ele! Drepturile. Cica lupta asta ar fi continua. Aia inferiorii lupta sa ajunga superiori iar superiorii lupta sa ramana in clasa in care s-au nascut! Ptiu, ce probleme au cu totii!

Melodia „Cosmarul”  de Ronan Hardiman este zdrobitoare. Piesa  a fost scrisa in 1996 iar autorul videoului alege genial soundul pentru imagininile ce ne releva trairile si actiunile omului mecanizat/robotizat.  Footages au fost preluate din celebrul film „Metropolis”  din 1927 de Ronan Hardiman. Impresionant ce insemna creatia imagistica in acea perioada!!! Si cand te gandesti ca era la inceputuri! Aveau mesaj, te obliga sa cauti, sa te redescoperi, sa inveti, sa studiezi, sa apreciezi sau nu ceva….

Scurt sinoptic: filmul prezinta povestea unui oras futurist, impartit in doua clase sociale foarte bine delimitate si distincte: clasa muncitoare si ganditorii.  Fiului unuia dintre ganditori se indragosteste de fiica unui muncitor cu veleitati de profet. Acesta prezice ca intr-un viitor apropiat vor veni doi salvatori ce vor reusi sa medieze diferendele dintre cele doua clase coabitante. Unul  va fi capul si bratele, celalalt va fi inima.

Fiul ganditorului, intr-o oarecare zi, ajunge intamplator in subterana orasului. Acolo este complet uimit de ceea ce vede. In primul rand constata exploatarea inumana a muncitorilor de catre ganditori. Apoi il impresioneaza truda si sudoarea oamnilor-roboti, umilinta, conditiile inumane de munca,  imposibilitatea de reactie, resemnarea, admiterea umilei pozitii sociale doar pentru a nu-si infometa sau condamna familia!

Orasul „Metropolis” la suprafata ni se infatiseaza ca o asezare minunata, cu o arhitectura futurista, o economie si industrie infloritoare, strazi suspendate, luminoase, tradeaza bunastarea locuitorilor urbei, tunuri militare tac plicitisite de atata pace, ce mai, un paradis ravnit de orice fiinta umana.

In subteran, la polul opus, fremata un alt Metropolis. Muncitorii traiau de generatii cu speranta implinirii predictiei! Oare cati vor fi murit si cati vor mai muri pana la implinirea profetiei? Oare cate destine se vor frange fara reactii si revolte unitare, de grup? Oare de ce omul, in general, este atat de resemnat in fata propriului sau destin?

Comments on: "Cele doua lumi ale Metropolisului" (1)

  1. Snake,:) doar rumanii sunt raboteii lui basescu,o zi faina!
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

Cu tălpile prin rouă...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: