Aş vrea să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireşii…


În 2008, aflat pe patul de spital, Fănuş Neagu i-a trimis o scrisoare jurnalistului Marius Tucă, în care acuza agresivitatea presei faţă de situaţia sănătăţii lui.

„Draga Marius Tucă, în numele amiciţiei ce ne leaga, te rog să inserezi în Jurnalul National aceste rânduri adresate multor ziarişti sau reporteri din mass-media centrală, tineri sau mai putin tineri, dar toţi de o seamă cu barbaria. O fac atât în numele meu, cât şi al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu şi Ştefan Iordache, hărţuiţi, ca şi mine, cu neruşinare tenace, de nişte condeie butucănoase”, îşi începea scriitorul mesajul.

Vă e foame de moarte de ne căutaţi prin toate spitalele? Aşteptaţi-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întâlnire. Cei care nu mă credeţi, puneţi mâna pe o lamă şi ascuţiţi-o pe venele de la o mână. Straniu e faptul că majoritatea dintre voi vor muri fără sa se fi născut.

Da, sunt bolnav – cancer de prostată cu diseminări – mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decât să mă lasaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi sperantele mele. Eu ştiu să îndur, vârsta m-a învăţat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziţi când mă îngropaţi a doua oara în decurs de şase luni. Vă întreb: o faceţi din pustiu sufletesc sau din cea mai elementară lipsă de conştiinţă profesională? Apoi, ce bucurie vă trezeşte suferinţa altora? Şi, mai ales, pentru ce ne vreţi dincolo de dincolo? Literatură nu citiţi, prin urmare nici cărţile mele, la film nu mergeţi, la teatru nici atât. Îmi închipui cu toată sinceritatea ca nici de urât nu ne urâti. Atunci nu încape decât o singura explicaţie: sunteţi mânaţi cu biciul de patronii voştri să aduceţi ştiri ce să sature aşteptările unui public, de voi înşivă format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzaţionalism ieftin, erotism vulgar etc.

Aş mai avea destule să vă spun, dar mă opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se înţelege, aţi fi vrut să fie unul american, dar n-am ce face): «Urât mai trăiţi, domnilor!»„, şi-a încheiat Fănuş Neagu scrisoarea.

Scriitorul şi dramaturgul Fănuş Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932 la Grădiştea de Sus, în judeţul Brăila. A murit în noaptea de luni spre marţi – 24 mai 2011, in jurul orei 3,30 – la spitalul Elias din Capitală. Suferea de cancer la prostată. In ultimii 3 ani a fost mai mult timp spitalizat iar în săptămânile anterioare decesului a fost în comă.

„Pe la 5.00 dimineaţa l-am vazut şi eu : avea faţa mortuară a unui om dezamăgit crunt de ce fac ăştia cu ţara asta. O decepţie totală pe care o va duce cu el în mormânt…” (Cornel Dinu, finul lui Fanuş Neagu).

Mircea Micu despre Fănuş Neagu: „Voi reproduce nişte rânduri dintr-o carte a mea despre „Frumosul nebun al marilor oraşe”. Scriam acum câţiva ani aşa: „Bijutier al cuvântului de limbă românească, mâna sa de poet sfinţind proza, îmbrăcând-o în odăjdii de taină scrie nesomnuri fabuloase, cu ierni care  se prăbuşesc peste cantoane părăsite chemând îngeri pe care de atâtea ori i-a strigat.

E un nebun frumos al marilor oraşe, în­cer­când să plimbe prin Capitală o biserică aşezată pe o sanie la care nu se înhamă nimeni. Fănuş e un pierzant benevol. Cunoaşte ruletele vieţii mai bine decât crupierii de la Monte Carlo. E un neliniştit, cântându-şi destinul care scapără ca un stilet de argint în rana deschisă a prozei române. Prea multe stele a stins la tâmpla cititorului acest risipitor de metafore aurifere  şi poet din născare.

(…) el vrea să fie PASĂRE CU PENELE MUIATE IN VINURI PĂSTRATE ÎN MĂNĂSTIRI…”.

Fănuş Neagu vorbind despre un posibil personaj actual: Azi sunt prea frivole personajele care evoluează în prim plan, atât în viaţă. cât şi la televizor. E o lume cu oasele crispate, care şi-ar mânca ficaţii de bucuria de a-şi vedea semenii crăpând. Eu vin din galaxia Guttenberg şi de aceea vorbesc cum vorbesc. Sunt printre ultimele răsaduri din brazda răzvrătiţilor de profesie şi-i dispreţuiesc de moarte pe toţi cei care mi-ar răpune şi distruge foşnetul apei, susurul frunzei de plop, mirosul spicului de grâu, mărunta poveste spusă de gâze în ierburi. Prototipul acestor nemernici? Elitistul auto-proclamat. Cel care „…cu gheare-avide caută comori, iar când găseşte-o râmă jubilează” (Faust – Goethe)

Comments on: "Îngerul a strigat: Fănuş Neagu, frumosul nebun al marilor oraşe este chemat la apelul stelelor" (3)

  1. Frumos! Felicitari!

  2. (pentru mine, Fanus Neagu inca exista si va exista mereu.)

  3. snake said:

    @ nevers

    da, sunt oameni a caros amintire nu poate muri, cel putin o lunga perioada de la moartea lor….

Cu tălpile prin rouă...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: