Aş vrea să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireşii…


Infrunta lumea

Oamenii, dacă nu sunt pregătiţi corect încă din copilărie, mai târziu se vor confrunta cu diverse probleme existenţiale – printre care şi nevrozele, ne avertizează Karlfried Graf Durckheim.  

Fiecare dintre noi posedă propriile lui caractere nevrotice care, în esenţă, se reduc la trei tipuri fundamentale, după cum urmează:

1.  Nevroza de angoasă – caracterizată prin lipsa securităţii originare a omului în faţa vieţii. El crede că trebuie să se ferească în continuu de riscuri şi să se asigure, şi cu toate acestea rămâne angoasat fără să ştie motivul. Este în principal semnul unei lipse de combativitate originară a omului, strivită încă din copilărie de persoane şi de circumstanţe care, la momentul decisiv, în loc să încurajeze copilul l-au descurajat. Nu numai copilul este strivit prematur, ci impulsul lui vital originar este refulat. Majoritatea nevrozelor de angoasă exprimă refularea unei forţe, comprimată în om, care ar vrea de fapt să se elibereze, dar nu poate să iasă. Forţa vitală neputând să se exprime se întoarce contra omului şi produce o angoasă difuză, pe care adesea el nu o recunoaşte ca atare, căci ea diferă de frica obiectivă pe care o manifestă el în faţa a ceva concret.

2. Nevroza absurdului se naşte din lipsa de sens şi de armonie a vieţii personale. Omul suferă văzând că sensul şi valorile vieţii lui nu sunt în armonie. El are sentimentul că nu este apreciat, că îndură nedreptăţi, că viaţa lui nu este în ordine, de fapt că existenţa lui nu este armonioasă, şi că nu merită osteneala de a se investi în muncă şi în viaţa socială. Viaţa în ansamblul ei este atunci în dizarmonie. Cel mai adesea, cauza trebuie căutată în incomprehensiunea părinţilor faţă de copilul lor.

Există mame iubitoare de copiii lor dar care reprezintă totuşi o catastrofă pentru ei deoarece posedă o natură complet diferită de a lor. Este suficient ca ele să se afle într-o încăpere şi copilul respectiv simte că nu mai are aer. Acesta, odată cu creşterea, va simţi mereu că este neînţeles de mama sa până la sufocare.

Refularea originalităţii, a valorilor personale, produce o nevroză în care omul se elimină pe sine într-un anume fel – de exemplu slăbind -, pentru că nu suportă să trăiască conform normelor impuse.

3. Nevroza de contact. Omul nu reuşeşte să lege contacte cu ceilalţi oameni. El are o nevoie inconştientă de a se asigura că nimeni nu-i face rău, nu-l răneşte emoţional şi când lucrează la propria protecţie în fapt îşi construieşte ziduri în jurul lui, obstacole aproape impenetrabile de către ceilalţi. Dacă omul nu poate stabili contacte cu semenii lui şi nu-i lasă să vină spre el avem de-a face cu semnalele clare ale unei nevroze de contact. Cauza ei este cel mai adesea o lipsă de iubire şi de căldură umană încă din copilărie.

Un copil se dezvoltă normal psihic dacă părinţii îi asigură trei lucruri: încurajare, înţelegere şi iubire. Când acestea lipsesc – din lipsă de intuiţie, sau poate din neputinţă umană a părinţilor şi a educatorilor -, se pot produce tulburări care se vor regăsi în personalitatea sa de adult.


Cu tălpile prin rouă...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: