Aş vrea să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireşii…

Posts tagged ‘lectie de viata’

Orice Femeie ar trebui să aibă şi să ştie …

eleganceOrice Femeie

de Pamela Redmond Satran

Orice femeie ar trebui să aibă
Suficienţi bani pentru a se muta oricând
şi a-şi închiria un spaţiu, chiar dacă
N-ar vrea vrea s-o facă niciodată
Sau nici măcar n-are nevoie…

Orice femeie ar trebui să aibă
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă şeful sau
Iubitul visurilor sale i-ar spune că trebuie să se întâlnească cu el într-o oră…

Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerețe ce poate fi lăsată în urmă,
Un trecut suficient de spumos pe care să îl povestească
La bătrânețe

Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de șurubelnițe, o mașină de găurit fără fir și un sutien negru din dantelă

O femeie ar trebui să aibă
Un prieten care o face mereu să râdă
Și unul care o face să plângă

Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă bună de mobilier pe care n-a avut-o nimeni din familia ei

Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de 8 farfurii, pahare de vin cu picior înalt și o rețetă care
îi va face pe oaspeții ei să se simtă onoraţi…

Orice femeie ar trebui să aibă
Sentimentul că-şi controlează destinul

Orice femeie ar trebui să ştie
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe sine.

Orice femeie ar trebui să ştie
Cum să renunțe la un job,
Să se despartă de un iubit
Și cum să se certe cu un prieten
Fără să dezonoreze prietenia.

Orice femeie ar trebui să ştie
Când să se străduiască mai mult
Şi când să renunţe

Orice femeie ar trebui să știe
Că nu-și poate schimba lungimea picioarelor,
Nici lăţimea șoldurilor
Şi nici natura părinților săi.

Orice femeie ar trebui să ştie
Că, deşi n-a avut o copilărie perfectă,
Acum s-a sfârșit

Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire…

Orice femeie ar trebui să ştie
Cum să trăiască singură
Chiar dacă nu-i place…

Orice femeie ar trebui să știe
În cine poate avea sau nu încredere
Și să nu ia nimic la modul personal.

Orice femeie ar trebui să știe
Unde merge
Fie la masa din bucătăria unui prieten,
Fie la o cabană fascinantă din pădure
Atunci când sufletul ei are nevoie de linişte…

Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce poate și ceea ce nu poate să realizeze într-o zi
Într-o lună…
Într-un an…

@ Traducere: Strop de Lumină

Sfat intelept pentru tanara generatie…

Cum poti sa iei bataie la Mare pentru o salata bulgareasca!!! Incredibil!!

M-am intors ieri de la mare. De la marea noastra cea neagra, care tinde sa fie din ce in ce mai neagra si la propriu si la figurat. De cand am venit ma tot intreb de ce in fiecare an cred ca lucrurile se vor schimba, ca agentii economici au avut timp sa invete ce e acela turism, respect si ca notiunea de client chiar exista.

Sunt dezamagita de traficul infernal, de calitatea turistilor din ce in ce mai colorati, mai zgomotosi si mai indecenti, de plajele din ce in ce mai murdare, de lipsa cosurilor de gunoi, dar ce m-a scos din minti a fost nesimtirea celor care spun ca ofera servicii.

De la simplul fapt ca un sezlong costa intre 15 si 30 de ron, la cazarea care in Vama Veche ajungea sambata seara la 200 de lei pentru o chicineta, de la faptul ca trebuie sa astepti 1 ora si jumatate pentru o pizza, pana la nesimtirea si agesivitatea cu care esti tratat daca spui ca ceva nu iti place.

Nu credeam ca asa ceva se poate intampla. Nu pot sa cred ca un turist al litoralului romanesc poate sa fie amenintat, imbrancit, agresat pentru o salata.

Am ajuns la Terasa Tia din statiunea Eforie Nord duminica seara. Eram 7 persoane adulte si 2 minori. Am ales acel local pentru ca ne-a tentat privelistea terasei. A intrat prietenul meu sa intrebe daca sunt locuri sus: “De unde sa stiu eu, du-te si vezi”, ii spune un chelner. A trecut cu vederea si a urcat, in timp ce noi il asteptam jos: “Voi de acolo, blocati intrarea, iesiti de pe tearasa”, ne-a atentionat o domnisoara de la bar. Degeaba i-am explicat sa vrem sa mancam la ei si ca avem pe cineva sus care cauta loc, ne-a impins spre iesire. Nu am gasit locuri sus asa ca i-am rugat sa uneasca doua mese: “Da’ ce, nu puteti sa stati la doua mese separate?”, ne intreaba suparata o alta domnisoara.  Cred ca eram intr-o stare foarte calma si ne simteam prea bine, altfel nu imi explic de ce nu am luat in considerare toate aceste “semne”.

Au unit mesele si ne-am asezat. Sa comandan. Ne uitam in meniu, ne alegem atat bautura cat si mancare si facem semn ospatarului: “Pai, o limon…” “N-avem limonada”. Bine, atunci bere rece…”, “Nu avem bere rece, acum am bagat-o in frigider”… Repet, acum cand scriu aceste randuri stau sa ma intreb de ce nu ne-am ridicat sa plecam, evitam ceea ce a urmat.

Scandalul a pornit de la o salata bulgareasca. Prietena mea a vrut o salata bulgareasca. Mare greseala. I-au adus un castronel de maxim 200 de grame. Ne-am uitat socati, salata bulgareasca vine intr-un bol mare, cu o sumedenie de ingrediente si este fel principal de mancare. I-a intins chelnerului salata inapoi si i-a spus ca o refuza, ca asta nu e salata bulgareasca, este cel mult o garnitura. Chelnerul a inceput sa riposteze: “Doamna, dar ce o sa zica patronul? Ati comandat salata, v-am adus salata”. Ca sa nu il puna in incurcatura, prietena mea a luat castronasul si s-a dus la bar unde era un domn care parea ca este un fel de sef de sala. I-a explicat pe un ton normal, relaxat, ca isi doareste altceva si ca refuza acea salata. S-a intors la masa rosie si tremurand: “Mi-a spus ca nu are ce sa faca pentru ca un kilogram de rosii este 8 lei”. Am inceput sa radem de ea, desi stiam clar ca nu e corect ce i se intampla. Am luat meniul sa mai uit ce gramaj este trecut in dreptul salatei. Surpriza, nu era trecut nimic. Doar pretul scris cu creionul: 9 lei.

Prietenul meu a luat meniul si s-a dus din nou la personajul de la bar. I-a explicat si el ca in meniu nu exista gramaj, ca asa ceva nu se face. S-a intors nervos, m-a luat de mana si ne-a spus: “Plecam. M-a intrebat daca vreau sa mor aici, la el pe terasa. Platim bauturile si plecam”. In momentul in care ne-am ridicat toti a inceput scandalul. Domnul de la bar l-a luat de gat pe prietenul meu si l-a trantit pe o masa. Am sarit sa ii luam apararea, tipand sa ne aduca odata nota sa platim si sa plecam. Au aparut in jurul nostru, pe terasa, tot felul de baieti ciudati, care au inceput sa ne imbranceasca si sa ne tina pe loc. Eu tipam dupa nota care nu mai venea. Intre timp una dintre prietene a sunat la politie, prietenul meu scapat din stransoare a sunat si el la politie. In acel moment i s-a spus: “Ce faci ma, chemi politia? Hai ba la baie sa rezolvam noi treburile pana vine politia. Ma doare in … de politia voastra si de amenzi, si de plangeri. Unde lucrati voi, ma nenorocitilor? Un telefon dau si nu mai lucrati de maine, ma auzi! Vai de capul vostru ce va fac!

Tipam in continuare dupa nota de plata. Prietenul meu a mai primit o runda de amentintari, imbranceli, strangeri de gat si degete in ochi. Celalalt prieten, care isi tinea fata de mana, era sicanat si amenintat, doar, doar se enerveaza cineva si se da primul pumn. Nu s-a dat niciun pumn. Desi eram inconjurati de ciudati agresivi, nu am fost batuti.

A venit nota, am platit si am fost intrebati de un chelner cine plateste pentru mancare, ce face cu mancarea de care noi oricum nu ne atinsesem. Prietena cu salata m-a strans de mana si mi-a spus sa tac. Mi-a spus ca a venit cineva la ea si i-a spus ca daca nu mananca salata o omoara.

In acest timp prietenul meu era intins pe o masa, cu 7, 8 tineri necunoscuti si violenti peste el. Am sarit sa il apar, desi nu am mai mult de 1.55. Am fost luata pe sus si imobilizata de un baiat care nu cred ca avea mai mult de 17 ani. L-am intrebat de ce ma tine si mi-a spus sa tac ca stie el mai bine. Trecusera deja mai mult de 5 minute, dar politia nu a aparut. Am iesit toti 8 de pe terasa pentru ca prietenul meu era tras de cap si de camasa afara. In fata terasei era lume ca la circ, care mai de care sa filmeze si sa faca poze. Nu, nu a sarit nimeni. Nu, nu a venit nimeni sa ne intrebe daca suntem bine. Am si acum in cap cuvintele sefului de sala cand i-a dat drumul prietenului meu: “Iti rup picioarele, te omor cu mainile mele, nu mai iesiti vii din statiune nici tu, nici nevasta-ta”.

Ne-am strans toti 50 de metri mai departe, asteptand politia, care a venit cam in 10 – 12 minute. Prietenul meu s-a dus cu ei pe terasa si, in timp ce vorbea cu seful de sala, a venit un tip care l-a luat pe sus si vroia sa il scoata afara. Toate astea de fata cu politia. Am aflat intr-un final ca aceste cazuri sunt frecvente, ” in fiecare zi, dar nu avem ce face, nimic nu ii sperie. Cred ca sunt mana in mana cu cineva de sus, cu mafia. In plus asa e justitia in Romania”, a concluzionat unul dintre politisti.

Ne-am speriat ingrozitor, tremuram si nu imi venea sa cred. Ma intreb inca o data pentru ce. Pentru ce suntem tratati ca niste animale, pentru ce inghitim toate mizeriile astea? Politistii ne-au spus ca il amendeaza pentru perturbarea linistii publice, amenda intre 200 si 10.000 de lei, si ne-au urat o seara frumoasa. A doua zi am depus plangere. Dar la ce bun?

Autor: Gabriela

Nor de etichete