Aş vrea să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireşii…

Posts tagged ‘poezie personala’

Puterea de a merge mai departe

Stiu ca esti in furtuna

Si ca nu gasesti nici o cale de iesire,

Dar te rog asculta-ma

Cu atentie:

Cand crezi ca totul e pierdut

Eu voi fi mereu langa tine

Si te voi ajuta

Sa treci peste tot si toate.

Daca nu vei reusi singura

Eu sunt aici

Sa-ti sterg lacrimile

Sa lupt pentru tine

Sa te imbratisez

Sa te ridic din durere

Si nu-ti voi da drumul

Pana cand nu vei merge din nou

Cu zambetul pe buze.

Nu-mi place sa te vad plangand

Si nici cum te ascunzi in intuneric,

Dar iti spun sincer

Ca dupa furtuna

Intotdeauna se arata soarele,

Dar si mai important este

Sa nu astepti furtuna

Doar pentru satisfactia

De a vedea

Sublimul care se tupileaza

Dupa nori.

Nu te voi lasa sa cazi.

Sa nu-ti fie teama,

Sunt aici sa te prind

Si sa te repun pe drumul

Necunoscut inca.

Nu te voi dezamagi

Pentru ca n-am dezamagit niciodata,

Dar nu uita ca in tine

Salasluieste puterea

Si increderea

De a merge mai departe!

@S.R. 25 iulie, 2011

Miscarea spre inainte…

Am dat nas in nas cu demonii vietii mele.

Drept sa-ti spun unii erau hidosi,

Schimonositi, ipocriti…

Altii erau falsi, opaci ori transparenti

Dar  fiecare mi-a aratat in felul lui

Slabiciunile,

Fricile,

Dorintele

Si tainele mele…

O vreme, am fost blocata in trecut

Si am trait printre amintiri cu mine insumi.

Acolo, mi-am analizat si reanalizat viata

Si am privit-o din toate unghiurile:

Luminoase ori intunecate.

Aparent, fatetele difera ca aspect,

Intensitate, emotie, durere…

Dar pe fond, sunt exact gemenele conjuncte

Ale aceluiasi trup

Macinat de obsesii,

Frustrari, neimpliniri,

Lasitati si resemnari.

Brusc,  am hotarat sa ma ridic din genunchi

Si sa ma misc

Incolo si incoace

Fara oprire si fara idei.

Din dezmorteala asta spontana,

M-am trezit ca fac un salt luuuung peste trecut

Pana in prezentul de aici si de acum!

Miscarea ma impingea spre inainte

Si spre inafara

Ca o bila legata cu fire invizibile

De peretii balantei

Ce-o legana perpetuu

Inainte-inapoi,

Aproape hipnotic.

Asa ca…

Am lasat in urma obstacolele inchipuite,

Pietrificate,

Mute si surde

De atata incremenire…

Am aruncat tot ceea ce trebuia aruncat

Si am pastrat tot ceea trebuia pastrat.

Aveam nevoie disperata de echilibru.

Si cand m-am usurat de greutatea celor inutile,

Am observat ca viata ma astepta rabdatoare

Undeva foarte aproape

De lumea prafuita a trecutului.

Si abia din acel moment

Am inceput sa ma respect

Asa cum trebuia sa ma respect dintotdeauna;

M-am iubit

Asa cum trebuia sa ma iubesc dintotdeauna ;

Am  inceput sa traiesc

Asa cum ar fi trebuit sa traiesc dintotdeauna…

Si inca ma misc…

Si inca ma descopar

Si ma redescopar…

@ S.R. 25 iulie, 2011

Nor de etichete